Ai dreacu de doctori!

Aș fi scris cu love, astăzi. Dar m-a împins Dumnezeu ori cum zice bunica, păcatul, să intru într-un magazin după terminarea programului.

Ai dreacu! Pân la doișpe, mă, l-a ținut nemâncat. De ieri, abia azi la doișpe i-a făcut aia la colon. Ai dreacu! Numai după bani, e! Nu se mai satură! Le dai bani și tot ai dreacu, e!

Interlocutorul mormăie a acord.

Ai dreacu, cu mama lor de doctori!!

În timp ce-mi pulsau toate organele, răscolind nevrotic printre cutiute colorate, mă gândeam ce vină are biata mama. Că m-o fi făcut poate, și ce-i drept că-s  și destul de încăpățânată.

Cum îmi alerga mie sufletul de necaz, frustrare, mai ceva ca la o emisiune proastă, televizată și moderată musai de-o doamnă enervată pe incompentenții de doctori, în pragul unei tulburări de ritm, exersând toate tehnicile de respirație și autocontrol, mă gândesc că dacă tac, jur că mi-o merit, apoi dacă zic, ce se poate întampla mai rău?! Doar că înjurătura live s-ar putea muta subit de la ei la mine…și zic blând, dar fumegând de toate pe dinăutru.

Doamnă, întâmplător sunt medic și nu cred că-i onestă abordarea. Apoi firesc o lămuresc despre ce investigație era vorba , de ce anume pacientul trebuie musai nemâncat și inevitabil uneori de ce durează atât.

Jur că dacă n-ar fi fost într-un loc aglomerat aș fi putut asculta liniștită, de-acum, marea.

Ce a urmat…e previzibil.

Nu, nu doamna doctor, că noi nu generalizăm, mai sunt și oameni, dar ăsta vă place? Colegu, mai caută-i doamnei doctor unul la fel, sigur avem și așa, dar n-am pungă, mă iertați, și ce specialitate aveți doamna doctor, daa..și cum ziceam există domnule și doctori ca lumea ( jur că n-am dat nici un examen cu ei), stați nu plecați că v-aduc eu o punguță de peste drum, eu las banii, ei mulțumesc, să mai veniți pe la noi.

Ce-avem, fraților?! Din ce suntem făcuți?

 În țara asta de incompetenți (IRONIE, că la asta ne pricepem, s-aruncăm cu rahat, că tot suntem în zona cu pricina) nimeni nu își asumă personal, nimic. Musai altul sau alții poartă vina, țara-i nașpa rău, nefericiți că ne-am născut taman aici. Eu nu! Și mai știu vreo câțiva. Diferiți după vârstă, greutate și sex.

NOTA BENE! A fi al dreacu n-are legătură cu medicina musai, ci cu starea dobândită prin naștere, de om. Poți fi doctor, inginer, măturător, bancher, vânzător. Completați voi lista. A fi sau a nu fi al…ține întâi de a fi om sau nu. Și ca să nu avem vorbe, că de convins vă veți convinge oricum, banul nu schimbă setările. În nici un caz nu-l face pe om mai puțin al dreacu. Poate mai bine hrănit, îngrijit, în general mai liniștit.

Cum ziceam, ce avem fraților?! Nu e loc? Rahatul e peste toți, în loc să ne ștergem de el, aruncăm unii în alții. Dacă ne-am credita cu încredere, măcar când ne lovim în societate și apelăm la servicii reciproce…am respira mai domol.

Nu e o ofensă adusă nimănui, e o realitate pe care mi-o doresc schimbată, câte puțin de la om la om. După o plimbare lungă cu metroul și promisiunea fermă că-mi voi scrie asta, mi s-au domolit hematiile și nici tulburare de ritm n-am făcut. Urma însă doare și de la atâta cuget am coborat si cu vreo două statii mai departe…

Apoi să nu existe neclarități, măcar pentru cine vrea să știe. Pregătirea pentru colonoscopie începe cu o zi înainte, obligatoriu post alimentar pentru solide, lichide clare permise ( nu lapte). Pacientului i se dă să bea un laxativ, de obicei praf diluat în 3-4 litri apă pe care trebuie să-l consume într-un interval de timp, astfel încât după toate astea intestinul gros să fie cât mai curat, adică fără materii fecale. De ce? Pentru că, altfel oricâtă experiență ar avea cel care efectuează investigația respectivă nu va putea vizualiza nici ce-i normal, nici ce-i patologic, prin urmare efortul poate fi în zadar. De menționat că medicul curant nu este decât într-o proporție foarte mică de cazuri și cel care face investigația.

By | 2016-10-17T21:21:45+00:00 14 Jun 2016 6:58 PM|Blog, Zile de doctor|0 Comments

Leave a Reply