Trebuie să fi trăit câteva sfârșituri de lume, de vreme ce nu mă sperie, nici măcar ipotetic.

Cam în fiecare noapte cu febră a unui pui. Iar ca mine fără număr, cred că tot sunt. Într-un fel suntem, ori am devenit extrem de curajoase, deși IQ-ul mamelor cred că se modifică simțitor după apariția sufletelor accesorii. Eu mă supun cu plecăciune unui test.

Sigur iubesc cât nici infinitul nu poate măsura, mă-ngrijorez, repet același lucru până mă plictisesc de mine însămi, zic c-am obosit și-o iau constant de la capăt, strig seismic, privesc într-un fel de…Pfiu, ce ți-aș face de m-ar lăsa sufletul și mă-nduplec la prima, hai la a doua rugăminte, că-s deja cu un strop de experiență.

Universul meu, locul unde mă-ntorc să m-adun și să fiu iar bună de dăruit, sunt ei, iar îmbrățișările lor sunt rădăcinile mele. Cu cât mai strânse, cu atât mai dreaptă m-așez eu.

La mulți ani vouă, toate câte sunteți cu vârstă ce-o numărați ori de care ați uitat. Toate care știți și simțiți că-i adevărat ce zic și nu mai căutați pentru că deja ați găsit.

Și mai și prețuiți fără măsură, ce aveți.