Ziua mea impersonală…nu număr ani, nu trag linii și concluzii. Obișnuiesc să-mi sun mama, bunicile, soacra, nașa…și-una, două femei născute mai curând…ca mine. Mi-e greu să-mi asum așa responsabilitate mare…de femeie…d-aia cred că mi-e și greu să mă asociez c-un 8 Martie..dar dacă tot e și mai întrunesc și ceva condiții de câțiva anișori..zic măcar să-mi amintesc ce-mi doresc pentru mine…
Teoretic n-aș avea motive să fiu melancolică din cauze negăsite și să-mi încep ziua cu lacrimi în cafea…Îmi doresc să mă bucur mai mult că sunt, să-mi ajungă ce am, să cred în tot ce visez și să mut și munții în direcția asta, să mă rup de dacă, să mă tem mai puțin..
Vouă, bune și nebune cât pentr-o lume-ntreagă să v-aduceți aminte mai des de voi și să păstrați minute pentru voi.
Lor…să-și găsească liniștea, să nu mai încerce să ne afle și să-nțeleagă.. uneori nu reușim nici noi, de acceptat ar fi mai lesne..