Femeia, individ adult, specia Homo sapiens de sex feminin.
Denumiri uzuale: pentru o tânără necăsătorită – domnișoară, iar pentru femeia căsătorită – doamnă. Celei căsătorite i se mai spune muiere (din latinescul mulier, -eris).
În general sărbătorită la zile-ngroșate-n calendar, în particular, în fiecare zi de individul adult, specia Homo sapiens de sex masculin ce-o completează.
Formă de prezentare: blondă, brunetă, roșcată, cu șuvițe. Înaltă, talie mijlocie ori minionă. Întotdeauna crede că-i ușor ori grav supraponderală. Se deplasează frecvent în grup atent organizat de minim două. Activități preferate: discuțiile la ceai sau cafea, despre orice ori vinul roșu la ceas de seară cu el. Subjugată de parfum, perle, genți și pantofi. Multe genți și multe perechi de pantofi!
O femeie luptă în câmp deschis, cu ea și toate ale ei.
Mângâie când i se cere și adeseori fără.
Vorbește mult când trebuie și de multe ori când nu. Înspăimântă însă tăcerea ei.
Nu cere soluții, vrea ziduri să se sprijine, umeri dragi și brațe ferme să se-ascundă.
Se joacă de-a femeia dură cu tocurile-nfipte-n drum, dar își ascunde sufletul cu mâinile ca un copil…
Face tot ce poate și niciodată nu crede că-i destul. Râde cu ea, vindecă dureri nespuse, închide răni deschise…
Are răbdare cât uneori nimeni nu mai are.
Reușește s-o ia de la capăt, deși uneori își spune că nu se mai poate.
Face și desface bagaje, are întotdeauna un răspuns la Aș mânca ceva dar nu știu ce!
Ceartă și-apoi tot ea plânge. De fapt nici măcar nu poate plânge întrucât omul drag și aproape feroce din dotare e prea sensibil la lacrimile ei… și prin urmare, decât să-l ia cu leșin, mai bine se-ascunde ea.
Leave a Reply