Sufăr de atașament

Iubesc oamenii până la durere uneori… mă leg și mă-mpletesc de ei cu sufletul, mai rar cu brațele. Liniștea mea e pacea cu ei, folosul meu mă-ntregește, iar înțelepciunea-ndelung râvnită e asprimea nerostită.

Iubesc și rar o spun, și să primesc aștept negreșit la rând.

Acum vreo 20 de ani imaginam vieți și-mi desenam în minte oameni. Azi îi adun și-i scad. Cotrobăi des și regăsesc firimituri de suflete prin-năuntrul meu.

Sunt tot ce-am primit minus ce-am mai aruncat… nu-ncape-ndoială, ce păstrez s-a cernut. Oameni ce-ntr-un moment mi-au fost alături ori fie pentru o secundă întâlniți sau numai priviți, mi se lipesc iremediabil de suflet. Când pleacă, se duc cu crâmpeie din mine…

(Continuarea, pe Catchy.ro)

By | 2015-02-15T20:25:22+00:00 10 Feb 2015 10:15 PM|Blog|0 Comments

Leave a Reply