Am bătut la ușa copilăriei și mi-a deschis. Miroase a pâine caldă mângâiată cu miere și lapte cald ușor afumat de focul îmbujorat din plita bunicii. Mi se lipește de mâini și de suflet siropul dovleacului copt între cărămizile calde ale sobei…
Miroase a liniște și a bine, am atâtea de făcut și nici o dungă nu-mi zgârie fruntea, doar aerul rece și hainele-nțepenite de frig, aduse de curând în casă mă supără un pic.
Țurțuri sticloși, gâdilați de soare stau agățați de streașina casei…mă grăbesc spre mormanul de zăpadă și sar ștrengărește printre picături, țopăi prin apa strânsă pe lângă casă..
Leave a Reply