Sora-i a mea, papanașii ba!

V-am spus oare că am o soră?

Numai una! În buletin mai mică. Berbec veritabil, dermatolog iscusit, brunetă și aprigă până-n măduva oaselor, dependentă de oameni dragi și mamă de pui cu ochi curioși de 9 luni!

Aparent fermă pe poziția “fără copii” și dependentă de odihnă și Grecia până în urmă cu lunile mai sus menționate, azi îmblânzită și răsucită de mânuțe moi și silabe gângurite.

Nevoia de odihnă s-a redus exponențial. Dăruirea de sine și amanetarea “per siempre” a gândurilor a crescut exponențial. Dorul de Grecia se menține constant.

Esențial pentru mine, gâzele mele iar de azi și pentru voi e că face cei mai buni papanași. Din lume! Să vină cu semnătură cine i-a gustat…Textul ăsta ar fi trebuit să fie darul meu de 8 Martie pentru mama din ea, dar cum pofticioșii i-au cerut mai devreme…să vă detaliez, zic! La final punem șnur și-l dăm drept Mărțișor.

Întruna bucată vas încăpător se pun la grămadă, în ordinea enunțată: 500g brânză de vaci sfărâmată, coajă rasă de lămâie și portocală, o mână de zahăr, 3-4 ouă după cât de  harnică v-a fost găina, un plic drojdie uscată amestecată în prealabil cu o linguriță zahăr și una de făină. Împrieteniți cu grijă apoi puneți făina treptat și frământați ușor până se desprinde de mâini. Luați aminte! Coca obținută să fie mai mult moale… e secretul pentru pufoșenia papanașilor…altfel rupeți furculița-n ei! După frământare lăsați vasul acoperit cu ștergarul bunicii la căldură…merge și-un calorifer încălzit de RADET, luați ce-aveți drag și mergeți la plimbare…măcar două ore! La-ntoarcere, voi cu poftă, iar papanașii mai să se dea jos din vas… Îi modelați în formă de covrig și tot atâtea mingiuțe de-aluat…vă ajută un strop de ulei pe blat și mâini. Compoziția ar trebui să ajungă pentru vreo 8 din fiecare. Îi rumeniți repejor în ulei încins și-i aduceți la masă domoliți, scăldați în smântână și dulceața preferată.

Eu iubesc gustul dulce acrișor al celei de vișine, pofticiosul mare alege mereu căpșuni iar ăl mai mic a vrut dulceața nouă și ușor amăruie de mandarine. M-a ajutat din plin la executarea ei…el a contribuit la desfacerea feliuțelor și-am găsit și prilejul s-o punem în valoare. Dacă vi se pare că zăriți urmă de degețel…nu vi se pare…nu mai “găsea” răbdare!