Se tânguie pe lângă ea ca un motan ce-nconjoară amăgit, castronul cu lapte.
Ea, răsturnată de joacă și dornică uneori să fie doar ea cu ea și gândurile mici.
O pupăcește și-și lipește ochii și obrajii de ea, după cum eu cu ei. Frumoasa mea! Iubita mea! Nu credeam să am o soră așa de frumoasă și s-o cheme chiar Sara!
Te-ai gândit bine, mami! Și tot ar sta lângă ea, îndesat în sufletul ei, dar leoaica nu prea vrea. Lasă-mă, Vlaaade! Mi-e tooomn!
Dar spune-mi și tu că mă iubești, că sunt și eu fratele tău. Zi-mi și tu că sunt frumos! Sunt?
Își ridică nasul din pernă și părul ciufulit din odihnă. Îl privește preț de secunde ca și cum ar căuta un răspuns. Tânguitului îi sclipesc ochii și dinții i se ivesc sub un zâmbet naiv, de fericire!
Leave a Reply