Nu-mi propun să-ți povestesc totul azi. Mi-a luat ceva timp, mult, atât de mult încât eu de azi nu mai semăn decât primejdios de puțin cu fetița ce-ar fi putut trăi asta. Cum să mă întorc eu, femeie fiind, la naivitatea zilelor de-atunci?! Deși forța și sârguința dorințelor încă îmi seamănă, numai totul în jur e diferit.
Azi e-o zi de vară cum îmi place. Suficient de caldă pentru data din calendar, iar adierea printre frunzele cireșului te lasă să respiri. E iulie curat. A plouat mult în ultima vreme și august stă să-nceapă. Îl simt după lumina și umbrele ce cad printre ramuri… e-un joc de scântei, de-ntuneric și luciri prin-prejur, corpul meu seamănă c-un imens ecran de lumini. Tinerețea își face singură loc.
E-ntr-o clinică din Austria.
Vremurile de azi îți dau posibilitatea să fii liber. Mai ales când ești suficient de deschis mental și potent financiar. Sănătatea a devenit chestiune de moft. Fiecare și-o protejează după cum poate. Rari sunt cei ce uită azi de ea. Lumea a devenit atât de plăcută, încât nimeni nu vrea s-o părăsească neconsumată întrutotul. Secundele merg într-un singur sens, iar viața e cu certitudine cu bilet numai dus. Iei ce găsești, nu-i timp și loc de-ntors. Uneori trebuie să te și ferești, câteodată trupul și-ntotdeauna, sufletul. Riști să-l vezi sfărâmat sub tălpile dornice de-nceputuri.
Leave a Reply