Fix acum doi ani, pe când tu aveai o lună mică și vreo două zile numărate îți vorbeam din priviri. Experimentată fiind de la Dudu tău cel drag, vorbeam câte-un pic și-ți zâmbeam mai mult. Tu-mi zâmbeai toată. Cu ochii mari, guriță hotărâtă parcă numai să rupă și ea ceva…acolo, un cuvânt! Măcar o silabă! Gângureli și grimase fericite, pumnișori strânși și chiote de veselie, fără vorbe și-atâtea spuse.

Căci nicicând nu m-am simțit mai iubită și vrută întrutotul decât în privirea și-mbrățisările voastre, moi.

N-am plâns mai strașnic, des și mai adânc decât cu privirea lipită de voi. De bucurie, nedumerire și mirare că vă am și sunteți ai mei. Și pe măsură ce tot o luați în sus, mai strașnică mi-e mirarea. C-așa oameni buni și calzi am mai făcut eu. Și frumoși, că doar ai mei și-ai lui  tati  tot sunteți :)!

Apoi de la mine aș vrea să știți de Dumnezeu. Că de căutat îl veți căuta voi singuri…

Tu, Săriucă mică, de dor mărunt și nespus, cu silabe puține ți  l-ai adus aminte într-o zi. Damne, mama, Damne! Știai tu ce-ai cerut și-am venit. Cu primul tren. M-ai privit și n-am găsit ochi care să spună mai multe, deși vorbe-aveai puține. Surpriză, mirare, atâta dragoste, suflet mic și duios adunat sub genele tale lungi. Te mai lipeai din când în când , de brațul meu, rostind luung de dor câte un maamiiii...și mă mai priveai un pic. Ca atunci când mă mai întorc eu să vă privesc dormind…că parcă tot nu-mi vine-a crede.

Apoi Vladu drag, năzdrăvan pe măsură suflețelului bun fără margini, sare să mă dărâme. C-o-mbrățișare, cea mai mare. Mi-a spus el mie-ntr-o seară pe-ndelete că știe că-l iubesc. De unde știi tu, Vladule? Mă mângâi, mă strângi în brațe și mă ierți.

Cam așa-i cu dragostea, drăguțule. Te-ai prins, că ești băiat isteț! Apoi cum numai tu poți, mi-ai spus într-o doară: Când vii, e zăpușeală de dragoste, mami! Ești mic acum și poate nu-nțelegi măsura și urma trăirilor tale  asupra mea, dar fericită m-ai făcut, drăguțule, cu gândurile tale mici…

Știu că nu-i ușor și nici mie nu-mi e, la un moment dat veți afla și simți și voi asta. Veți înțelege mai mult după ce întâi , firește, mă veți fi judecat. C-așa-i circuitul. Inevitabil va veni momentul. Și mai știu că vor veni clipe când eu vă voi aștepta cum mă așteptați voi, azi. Doamne, Sara, Doamne! și Vladule, când vii e zăpușeală de dragoste, mamă…mi-o veni atunci să zic.