Știi de câte ori te-am căutat printre pagini? Cum mi te-nchipuiam cugetând efemer și punând preț pe nimicuri? Cum după fiecare noapte, în care în miimi de secundă te-aș fi zărit, mi-ar fi crescut zile în loc? Cam în câte brațe m-oi fi căutat tu…

Știi noaptea aia fragedă și rece? Cu luna de după brazi? Cu liniște infinită și apa la vale cu sunet?

Îmbrățișări invizibile ni se loveau de piept și de brațele goale. Copii cu seriozitatea unor oameni mari. Ochii jucau cel mai ieftin teatru. Vocile loveau ascuțit. Restul  se tânguia și jura în tăcere…Că n-o să, că n-o să mai.

Până la ochii tăi în ochii mei. Ca un mesaj de departe, ascuns de mare și nisip. Adus între noi de noapte și vânt.