Mi-e dor de oameni. Mi-e dor de frumos, de milă şi gingăşie.

Mi-e dor de mâini întinse şi braţe deschise.

Mi-e dor de vorbe calde şi minţi paşnice.

Mi-e dor să fim sinceri şi să nu se profite de asta.

Mi-e dor să fim toţi şi nu unii sau alţii.

Mi-e dor de tăcerea dintre noi, de bucuria dimpreună.

Mi-e dor să cotrobăim prin sufletele celor din jur, să luăm ce ne foloseşte şi să le dăm ce le trebuieşte.

Mi-e dor s-avem grijă de copii împreună, să le mângâiem frunţile, să le sărutăm ochii şi să-i cuprindem cu braţele. Mi-e dor să nu-i folosim în războaiele dintre noi.

Mi-e dor să ne iubim doi câte doi…mereu doar doi…şi să rămânem aşa.

Mi-e dor să visez…şi să se-ntâmple.

Mi-e dor să ne-amintim că suntem…

Şi nu va fi mereu aşa.