Despre mine! 2017-04-05T20:14:00+00:00

Ganduri DaruiteCu asta trebuia sa-ncep blogareala… dar cum despre asta mi-a fost cel mai greu sa-mi gasesc cuvintele, am amanat momentul pana cand literele si-au gasit sirul…si l-au gasit azi in timp ce zana cea mica trona in bratul meu stang, iar gandurile au fost asternute pe-o hartie gasita, din fericire gasita, prin casa.
Nu-s vreo diva, n-am nici picioare lungi si nici sani perfecti. Ba nici macar posteriorul nu mi l-am inscris la vreun concurs..daramite sa mai si castig vreunul.
Cred in Dumnezeu si-apoi in mine.
Nu ma tem de anonimat, dar groaznic mi-e frica de IROSIRE: irosirea clipelor, a respiratiilor, a gandurilor…mai exact mi-e teama sa nu traiesc degeaba. Fac aproape doar ce vreau si nu intotdeauna ce trebuie, ma straduiesc sa caut mereu bucurii mici si sa traiesc frumos. Ma straduiesc sa fac un univers din care puii mei sa zboare catre altele puternici si destul de fericiti cu ei…
In ordinea crescatoare a anilor de pe tricou sunt copilul unor oameni minunati si prea tacuti cateodata care m-au crescut domol cu teama ca un zbor prea inalt m-ar rani la coborare…dar mie imi place sa zbor…apoi sotia unui om pe care nu l-am cautat…l-am asteptat…vreo 21 ani…putin judecand dupa rabdarea lui de a astepta 7 doar sa ma nasc…apoi sunt medic…nu-i meseria mea, e starea mea de fapt..cred ca asta sunt de cand m-am nascut, ba chiar si inainte, dar din cauza rigorilor societatii o practic de vreo 6 ani…si ce deja stiti: mamica “la paralele” de vreo 4 ani si 2 luni, respectiv 3 luni si jumatate.
N-am nimic de aruncat (poate doar vreo 5 kg)…doar de daruit…si daca cititi asta inseamna ca deja primiti!

PS. De ce scriu? Mi-am dorit sa scriu o carte…imi place jocul cu literele si cum ne invata sau ne tradeaza cateodata…dar cum fictiunea nu-i calitatea mea..iar talentul nu da pe dinafara…noroc cu vremurile pe care le traiesc si omul ce mi-a facut blogul…cel cu rabdarea…