Priviri împletite
Ne despart periodic vreo 33 de ore. Uneori chiar câteva în plus, dacă țin cont și de noaptea de dinainte. Abia aștept să îi văd. Somatizez dorul de ei direct [...]
Măsura fericirii
Afară ninge ca-ntr-o poveste de care ți-e dor. Stau pe colțul unui pat dintr-o cameră veselă, de copii. Nu știu dacă eu le-am făcut-o astfel ori e așa datorită lor. [...]
Somatizare, îi zice!
Copiii sunt la bunici de vreo trei săptămâni. V-ați dat seama probabil după obsesivul dor din ultimele postări, în ciuda faptului că ne-am văzut în fiecare weekend, ba eu răpusă, [...]
Pansament
Aș vrea să știu uneori că ți-e dor cum îi e vântului de mare…că-ți lipsesc ca nisipului, pașii. Că timpul a fost atât de neinspirat când și-a așezat măsura [...]
Lasă-ți capul pe umărul meu!
10 seara. Ei sunt in pat, chiuveta-i goală, loc prin casă să mă misc am făcut, aș vrea să-i știu adormiți, să merg în siguranță la duș și-apoi să mă [...]
Bucurie cu formă!
Dacă se întâmplă să crezi că 10 zile de viroză cu tot tacâmul: febră, tuse, secreții cărora nici aspiratorul nazal nu le mai rezistă, inapetență până ajungi să crezi că [...]
Nici de mila…doar de dor!
Nu-i nevoie de clinchet de clopoţei şi zile-nsemnate-n calendar să-mi aduc aminte de tine. Două zile pe an destinate generic lui ÎMPREUNĂ nu aduc decât o unitate în plus la [...]