Sunt colorați precum un tucan, amestecat. Și diferiți mai ceva ca apa și untdelemnul. Dar își seamănă fără dubiu întocmai după cum el cu ea și ea cu el. Din metru meu jumate i-am făcut și pe ei. Curând voi ridica brațele spre ăl mai mare dintre ei. Și tot acolo sunt. Strânsă între o vârstă prea de demult și întâmplări ce parcă nu-mi aparțin.

Cu senzația aproape permanentă, că uneori nu-i destul sau ce trebuie, că pot mai mult, dar de ce nu? Trasul ăsta de mine mi s-o trage dintr-o văgăună de pe undeva ori s-o fi scrijelit adânc în ADN-ul de femeie devenită mamă. Sunt ca o balanță cu talere deschise între ei. Nici la stânga. Nici mai spre dreapta. Așa ce îmi simt sufletul de înțepenit între ei. Și uneori parcă ar mai fi loc și de alții. Ca în sufletul oricărei femei ce-și iubește copiii născuți sau nu. Ce-și știe locul și-i iubește pe ei înainte de ea. Și mai apoi se iubește pe ea. Căci numai așa va putea să le fie lor.

El e cu vorbe multe după el, sclipicios și curios. Când are un necaz îl auzi de la trei străzi mai încolo. Te duce și te-ntoarce, le face și le desface. Aruncă vorbe fără ciur uneori. Dar iartă și iubește ca un bărbat încă mic. Cu siguranță și fără întoarcere. Și genetic determinat, evident că mai uită și repede. Frumoasa mea! O-ntâmpină deși preț de câteva minute mai devreme, ea doar ce i-a lipit didactic, o  pălmuță grasă în freză. Ce-ai, fată? o apostrofează să nu tacă și să-și verse și el năduful. Ești cam nebună…să nu zic altfel! Și-și vede de ale lui și-i mai zice câte una , mai mult pentru el, să se răcorească.

Apoi ea aprigă uneori ca mai devreme, dar și bună și călduță-lipicioasă. Ți se pune pe suflet și te privește ca din altă viață. Tăcută uneori ca o femeie când ți-ar spune multe, dar nu găsește ce. De multe ori prea înțeleaptă pentru vârsta ei mică. Dar și cu vorbe la ea când trebuie să-ți știi locul. Pentu că așa veau eu ori Te loog fumos! varianta bine-crescută a lui Scutește-mă! la ofertele noastre alimentare, vestimentare.

N-am conturat cu adevărat iubirea decât privindu-i pe ei, privindu-se uneori. Dându-si îmbrățișări de bucurie că se văd dimineața. Iertarea fără cusur după certurile pentru lucruri mărunte. Dărnicia și grija din felul lor. Din trei bomboane el îi dă și ei una. Mai rupe o fărâmă din încă una. Ea, grijulie anticipat. Ale și Vaad?