Câți galbeni valorăm, mai știm?

Simt că trebuie să fiu mai explicită.
Tinerețea e bine venită oriunde, aduce nou, spirit, nerăbdare, nebunie, empatie și câte altele. Pe unele le știm fiecare, altora le ducem deja dorul. Nici cu chiloții nimănui n-am vreo problemă, e doar o chestiune de opțiune și de avantaj până la urmă.
Doar că cinstit, omenește și profesional mai ales, întrucât de cinste profesională duce țara asta lipsă multă, apogeul carierei unui doctor n-are nimic a face cu vârsta fragedă. E nevoie de multă cunoaștere, observație, experiență, lucruri pe care le capeți în timp.
Un calcul mărunt arată așa: liceu terminat 18 ani, 6 ani facultate, rezidențiat pe specialitățile medicale 4-5 ani, cele chirurgicale 7-9 ani. Suma? 29-33! Uneori mai mult, dacă ești femeie, de-a dreptul obraznică și-ai mai vrea și copii!
Nici extrema cealaltă nu-i ok, cu oameni care nu se dau nedezlipiți de scaune, deși timpul i-a uitat demult.
Sunt unii între cele două, nici prea prea, nici foarte foarte, care au stat la rând, au studiat, s-au pregătit, au experimentat, au aflat, știu să gestioneze situații…despre ei și locul lor, e vorba. Societatea noastră e cu fundul în sus, morocănoasă mereu, observ. Cam așa-i când nu prea știi ce vrei de fapt.
Când s-au terminat de numărat anii, o iei din nou de la capăt, tu cu tine, tu și omul nou căruia trebuie să-i câștigi încrederea. Unul câte unul, unul câte unul în fiecare zi, așa te construiești, doctor fiind.
Românul nostru nu suportă să știe despre el că nu știe , că nu-i cel mai bun oricând, oricum, îi pică greu.
 Apoi omniprezenți, omniștienți și omnipotenți zic s-așteptăm să evoluăm.
Mor oameni, alții strigă adevăruri, iar noi ne frângem în chiloți.
Despre evoluție, ascensiune profesională onestă și modele pentru puii de prin bătăturile unora, e nevoie. Poți munci orice, oricum, oricând, câtă vreme ești și conștient de valoarea ta, te poziționezi corect în raport cu ceilalți, iar asta-i egal cu respectul. Când vine de la fiecare, se adună la grămadă, iar grămada face vârf! De vârfuri oneste cu propria conștiință și-apoi cu noi și-ntre noi, e însetată lumea asta.
Visez nu-i așa? Și mie îmi pare și nici 17 ani nu mai am. Mă stropesc nițel și-mi revin.
By | 2015-11-16T22:47:04+00:00 16 Nov 2015 10:09 PM|Blog|0 Comments

Leave a Reply