Abia aștept să-ți văd chipul mic. Sunt toată adunată într-un ghem înnodat peste măsura puterilor mele, oricare și oricâte ar fi ele. Mă eliberez din strânsoare și mă desfășor când îți simt mâna mică și caldă în palma mea, și ochii mari sprijiniți de-atâta drag în privirea mea…

Respir pe jumătate. Îmi completez inspirul cu părul tău și pielea ta moale de pui doar al meu, miez de om râvnit. Ești miniatura unei miniaturi. Varianta mea de acum. Te-ai născut deja mare, zâna mea mică din povești.  Mi-aș dori să-ți încapă o lume-ntre brațe și să strângi și iubești cam cât acum și de câte ori vei vrea și mai mult. Și să știi că oricât de aproape ori departe, spațial voi fi, loc în brațe și lipită de suflet să-mi spui Dole, mama, ici dole!,  fără margini vei găsi!