Minunile astea sunt făcute de mânuțe calde, uneori neastâmpărate dar extrem de empatice cu ajutorul unor doamne demne de toată stima, dintr-o gradiniță de stat. Aici unde sunt în medie 25 de copii la o doamnă, diferiți precum niște omuleți obișnuiți, fiecare cu metehnele și personalitatea lui, ei, cei care nu sunt nici pe departe vedete tv, bloggeri renumiți ori alți oameni aleși, ei care mănâncă uneori cozonac la gustarea de după-amiază, mai bun decât al bunicii, semilună cu nucă…off, duminicile alea grozave când priveam fascinată cum mama transforma pandișpanul în jumătăți de corp ceresc…ei despre care nu se scrie și vorbește că-s prea mărunți și nu fac rating, drămuiesc împreună cu doamnele lor lucruri  și strâng bănuți mărunți pentru copii bolnavi.

Nu înțeleg și bine fac, nici ce-i cancerul și nici nu știu unii dintre ei, din fericire, unde-i spitalul Marie Curie. Cu toate astea, își folosesc farmecul natural să convingă că-i nevoie de lucrările lor  iar bucuria de a ajuta e infinită.

Ce e esențial, este că ei nu sunt un caz singular și-n multe grădinițe se organizează cu prilejul Sărbătorilor astfel de mini târguri, pregătite din timp, cu migală, inspirație și răbdare…greu de obținut, uneori, toate astea din partea unor ființe atât de mici.  Bine-ar fi să le apreciem munca și să-i ajutăm să ajute la rândul lor…