Bucurie cu formă!

Dacă se întâmplă să crezi că 10 zile de viroză cu tot tacâmul: febră, tuse, secreții cărora nici aspiratorul nazal nu le mai rezistă, inapetență până ajungi să crezi că buclata pofticioasă a suferit vreo mutație peste noapte, îți sunt de-ajuns…nu.

Dacă te bucuri că tocmai ai scăpat și măcar vreo lună respirați împreună mai rar și dormiți mai pe-ndelete…nu. Vine alt virus, că fata-i nouă, încercată și puternică…ș-apoi dacă mie mi-e dragă de-nu-mai-pot…virusurilor de ce nu le-ar fi?! Și te blochezi…că-i ciufuțică precum mumă-sa din născare, doctorii ia când vrea, cu stetoscopul nu te-apropii decât de i-l atârni la gât drept bijuterie, iar termometrul e deja SF…nu știe, nu cunoaște…nu atingem! No-no! Categoric, precum degețele ei răsfirate și mișcate în sensul întăririi spuselor.

Dacă mă plictisesc?! Mă simt din nou copil uneori…habar n-am ce-i aia, dacă n-aș fi întâlnit termenul în DEX, jur că nu știam că există. Ce-i drept duc dorul lenii, lălăielii și-al pasului domol. Uneori simt că mi s-a implantat un cronometru…dar nu-i bai…că nu-i femeie multiplicată și năpădită de dorul și dragul puilor răsăriți, să nu simtă asta! Oare?

Apoi când ghemul de om frumos dă peste cap castronelul de supă, e clar că armele maternității rămân încă imbatabile…că nu-i luptă mai sigură decât aia dusă cu sufletul agățat de îngerași păzitori, mângâiere cu carul, răbdare implorată de la sine când n-o mai ai…Fără astea, borcănelele și siropelele n-au cum să facă minuni…Și când îți vezi sufletul scos la liman , mai că nu știi ce să mai faci  și să le faci o bucurie! Ți se pare că dintr-o dată ai timp cu carul, ești odihnită și numa’ bună de dat și cu târnăcopul de trebuie. Da’ bine că nu trebuie…

Dar niște lebede… așa, să sărbătorim liniștea și binele când sunt ei sănătoși, n-ar merge?!

Apoi dacă-i cu afirmativ puneți cratița la foc! Și-n ea o cană cu apă și jumătate cană cu ulei, când fierb adăugați vârtos o cană cu făină. Când s-au amestecat frumos toate, luați de pe foc și puneți câte un ou pe rând, 6 la număr, amestecând mereu. Și iată gata compoziția pentru trupul grațioaselor. În fapt, e rețeta aproape clasică pentru eclere… o am din carnețelul cu bun adunat, al mamei.

Acum începe dansul și arta: puneți compoziție cu ajutorul unei pungi pentru ornat, într-o tavă neunsă. Câte gogoșele de aluat, atâtea litere S. Acestea vor fi gâturile lebedelor. Important e că se vor ține în cuptor la foc mediu 30-40 minute,  iar in primele 20 minute nu trebuie deschis cuptorul.

Coapte arată împreună cam așa.

Odată răcorite, le tăiați gogoșelelor câte un căpăcel, iar acesta la rândul lui îl secționați în două, pe lung, obținând astfel cele două aripi. Se umple corpul cu crema preferată; la noi e cu vanilie și portocală. Se înfige S-ul, pardon gâtul la un capăt, iar aripile se dispun pe lateral ușor depărtate… S-au minunat curioșii mei, ăl mai mare clipea des și le-a dat un pic ocol până să se-ncumete să guste…N-aș vrea să le stric, mamă!

Bucurie din plin să vă fie și vouă! Și sănătoși să fiți și mic și mare…

By | 2016-10-17T21:21:50+00:00 19 Mar 2015 11:44 AM|Blog, Viata si Bucate|0 Comments

Leave a Reply