Experiență, nu glumă!

Despre condiția mea maternă aș putea vorbi  și scrie zile-ntregi…știu aproape tot ce trebuie făcut și ce nu…arogantă sunt…și încă mai am cu carul de-nvățat!

Nimic nu m-a zdruncinat din simțiri decât diferența între cum credeam că e și ce cunoscătoare eram și cât de neajutorată, pe alocuri împiedicată sunt, de cand îi am…un psihiatru a recunoscut că înainte de a avea copii, avea “N” teorii despre creșterea și educația lor…acum au venit ei iar teoriile și-au luat zborul…ba cu plecăciune pun capul în pământ..că…dehhh…m-am înșelat.

Dar ce anume cu certitudine am reținut…și nu credeam, dar mărturie stau  azi emoțiile, nopțile nedormite de grijă și tahicardia aferentă mai ceva ca înaintea examenelor la anatomie din primii ani de facultate…e că dacă vrei să stai câțiva ani liniștit/liniștită…cum ai văzut două liniuțe rose pe testul de sarcină…fugi tu ori mai amâni până după momentul livrării că daca-i născut natural te ridici mai repede..dacă ți s-a făcut cezariană trimite omu’ drag de lângă tine să înscrie copilul la creșă, grădiniță, să verifice circumscripția școlii în eventualitatea că vei dori să-ți vezi pufoșenia firește azi plină de colici..dar mâine, poimâine la clasa pregătitoare…Și uite-așa te trezești  după ce ai crezut că: adusul pe lume, alăptatul la cerere, salvarea cuplului de la înec, diversificarea, piureul de țelină și spanacul înghițit sunt mega reușitele vieții tale…că de fapt surprizele nu se termină și niciodată nu ești pe atât de pregătit/pregătită pe cât te considerai iar devreme sau din timp nu e chiar devreme și din timp…că doar știm că timpul e relativ și ce consideri tu din pripă..s-ar putea de fapt să fie prea târziu…

Cam incoerentă, nu? Și mie mi se pare…de la nesomn și tahicardia aferentă mi se trage…apoi cine dă din aripi zilele astea știe la ce mă refer…mă gândesc serios la o retragere în munți! Am văzut că se poartă!