Prăjitură “De poveste”!

La cererea publicului și în aplauzele tuturor…hai c-am luat-o nițel razna…cum s-ar zice mi s-a agravat, dar mărturie stau exclamațiile: ooo, aaa, da da! și lupta aprigă: Să-mi mai oprești și mie o bucățică! Asta dac-o mâncai în Centru dădeai vreo 20 RON pe-o pătrățică…Mamă, e prea bună, opriți-mă! ori resemnarea…Azi nu mai țin dietă….

E cu nuci coapte, blat ca o pricomigdală uriașă, cremă de ciocolată, biscuiți subțirei cu unt scăldați în cafea și-nc-o cremă discretă…aproape secretă!

Nu-i treabă ușoară, cere un strop de atenție, relaxare pentru efectuare și singurătate…altfel veți da din coate-n stânga și-n dreapta să vă salvați măcar până la servire…creația!

Nu-i frumos din partea mea că-s și eu doctoriță serioasă și nu-i bine cu dulce-dulce și-atâtea păcate laolaltă…Dar o dată…hai de două ori pe an n-o fi foc, iar dacă o gustați încet s-o savurați și nu cădeți lați în mijlocul tăvii, zic că supraviețuiți.

Mărunțiți cu încredere 300g nucă, așezați-o într-o tavă de aragaz acoperită cu hârtie de copt și dați-o la cuptor…Aveți grijă să nu se ardă! Peste ea, cînd nu mai frige turnați blatul făcut cam așa: 8 albușuri bătute spumă cu 200g zahăr, apoi adăugati treptat peste ele  5 linguri cu nucă măcinată și 5 linguri cu făină. Rog blândețe că se simte la gust! Tava merge la căldură cumpătată în cuptor și-o țineți până blatul prinde crustă…

Când e gata răsturnați cu nucile deasupra și desprindeți cu grijă hârtia de copt…Ați priceput figura? Altfel, întrebări la subsemnata…Acum, nici nu știu cum să vă zic…da’ peste toate astea turnați cu tristețe vreo 400g nutella toropită într-un vas cu apă caldă..:)

V-am zis că-i cu răbdare?! O să merite tot efortul…iar dacă încă n-aveți vreo statuie, după prăjitura asta se va începe măcar una…

Crema discretă: fierbeți într-un vas la bain-marie cele 8 gălbenușuri, 8 linguri zahăr și 7 linguri cu lapte până se ingroașă. Cu răbdare, rog,  până atinge consistența unei maioneze zdravene și răcită o amestecați cu 500g frișcă  destul de tare. Așezați cu atenție și bucurie jumătate din cremă peste blatul cu nutella, apoi un rând de biscuiți trecuți doar, prin cafea îndulcită și parfumată cu un strop de rom. Peste biscuiți se pune cealaltă jumătate de cremă, pudrați la final cu cacao și vânturați un căuș de nucă măcinată. Se servește a doua zi cu toată lumea adunată, musai. Iar dacă vi se pare iremediabil de bună și nu puteți rezista să mai luați o bucățică deși juraserăți că va fi ultima…recomand s-o faceți cadou ori mutați frigiderul în vârful dealului!

PS. Cer iertare, Sarei mele, că ne-am adunat la ceas de seară când genele ei se odihneau…și-am gustat-o un pic pe ascuns. Promite mama să execute ceva cu crema asta fină și discretă și pentru tine…la un anisor jumate parcă-i prea mult pentru burtica ta!