Ciocolată mascată!

Nu-s nici pe departe vreo masterșefă. Sunt doar un om preocupat să mănânce cât poate de sănătos, cât mai puțin spre deloc semipreparat. Apoi bucuria copiilor mei cu lingurițele la înaintare și mustățile lipicioase de după nu sunt compensate de nici-o cutie colorată și nici o pungă congelată.

Am zis cred mai acum câteva zile că-ncerc să limitez consumul unor alimente ce mi-ar putea afecta traseul pe-un termen nedefinit…nici nu mă preocupă să-l definesc, îmi testez și voința și limitele întrucât timpul nu iartă…de obicei…pe nimeni!

Să nu credeți însă că eu nu gust…ohooo, tocmai că-s mai pofticioasă decât puii de om laolată! Încerc, combin, gustăm. Merge ..vă spun. Nu? Apoi nici că zic ceva.

Ciocolata-i unul dintre păcatele mele, recunoscute. Mi se pare divină în orice combinație, iar în ultima vreme mi s-or mai fi maturizat și rafinat gusturile întrucât o apreciez mai degrabă în diferite combinații coapte.

Am ales să împart cu voi o-ncercare reușită și fericită de desert. Am limitat cantitatea de carbohidrați în sensul că nu am folosit zahăr suplimentar și nu am pus făină.

Se topesc la bain-marie 160g unt cu 200g ciocolată (am folosit 100g cu lapte si 100g neagra 85% cacao). După omogenizare se dă vasul deoparte , se adaugă 5 gălbenușuri pe rând, 150 nucă măcinată sau migdale măcinate și albușurile spumă. Ce se vede-i varianta cu migdale macinate. Am turnat amestecul într-o tavă rotundă în cazul meu, cu diametrul de vreo 25 cm, acoperită cu hârtie de copt. A mers în cuptorul preîncălzit unde-a șezut binișor vreo 20 minute până a devenit nelipicioasă la atingere.

 Iar rezultatul e de-o consistență incredibilă…pentru cei cu gusturi mai dulci și care nu vor sau nu pot fără, poate fi gustată cu un strop de frișcă, două cupe de înghețată (de vanilie bine parfumată aș folosi eu) sau stropită cu caramel…făcut în casă, asta-i altă poveste, altă chimie culinară netrucată.

Cu drag.

By | 2015-01-28T13:13:45+00:00 28 Jan 2015 9:57 AM|Viata si Bucate|0 Comments

Leave a Reply