La florărie. Am ales din priviri ce vreau: natural, simplu, alb, un pic de roșu și-olecuță de verde. Îmi place să trădez iarna cu flori din mijlocul primăverii.

Înaintea mea, o doamnă alege: trandafiri roșii și mari, minirose portocalii și mult roz, lisianthus alb si pestriț…se-agită:

“ Faceți un calcul, vă rog!…70 ron…mai puneți…iriși, verdețuri, mai umpleți cu trandafiri…nu-l strângeți…depărtați-le…mai puneți…până la 150 ron…să pară mare… Ce ziceți? Se vede că a costat mult?”

….???!!!…

Imi plac florile. Daca n-ar fi fost create, sigur n-am fi aflat nici culorile.

Iubesc florile, mai mult decât bijuteriile, iar pe unele le-am iubit mai mult chiar decât pe cei ce mi le-au dăruit. Alții au rămas în suflet zile la rând …și fără flori. Nu contează forma, culoarea, cantitatea sau prețul…așa sunt eu…iubesc fără măsură.

Prima floare mi-a aterizat în brațe cu tot cu rădăcini, aruncată de omul bălai cu ochii verzi ce sărise gardul dup-o minge…

Altădată, simțind că poate nu degeaba am ales să fac ceva atât de condamnat azi, nu, nu lucrez sub acoperire…doar doctor, am primit cel mai frumos braț de flori, estetic vorbind. O creație pe care i-aș fi arătat-o omului drag, îmi și imaginam bucuria cu care-i voi povesti despre semnul de apreciere primit și cât de împlinită mă simt când faptele mele au și așa consecințe colorate și parfumate…Mi-au fost de ajuns, însă, câțiva pași cu tocuri de 8, prin zăpada de vreo 30 cm, pe-un ger cum numai la noi mi se pare că e…și-o porție de graviditate ce mă făcea să mă mișc, cel puțin, cu grijă, motiv pentru care, defect professional, la o evaluare scurtă risc/beneficiu am ales să las brațul de flori în cea mai apropiată biserică…

De departe cele mai prețioase au fost cele pe care o bătrână le ține-nfășurate-n hârtie veche de ziar, în Piața Romană. Viitoare lalele roșii, boboci de jumătate de aprilie, scăldați de-un apus pe care , uneori, nici Bucureștiul nu-l mai poate ascunde. Eram la începutul vieții de azi, îmi feream grijulie ochii de el, dar strângeam mâna știută de nicăieri…

“ 50 de bani, mamă, firul…să plec și eu acasă…”

Le-am primit pe toate 39…bătrâna s-a bucurat, iar eu am început să iubesc…

Am primit și dăruit deopotrivă și lucruri scumpe și lucruri poate ieftine…nu m-am întrebat niciodată, m-am bucurat numai, de fiecare dată.

Cumpărăm mult să umplem goluri, ne-acoperim cu etichete să ridicăm ziduri, dăruim intențiobat scump să ne creștem valoarea…

Să-ncepem mai bine să ne-o cunoaștem, și-orice nimic plecat din mâna noastră va fi de neprețuit.