“Eu nu ma caiesc c-am adunat in suflet si noroi…”

Iertati-ma ca nu inteleg, ba gasesc si vina, dar cum sa pleci privirea cand vorbesti de tara ta?!
Neamul asta n-a-nceput si nici nu se termina cu nici unul dintre noi. Sa nu confundam deprinderile, atitudinea, situatiile cu tara si ce-ar trebui sa reprezinte pentru fiecare dintre noi.
Cum sa pleci privirea cand vorbesti de tara ta?!
E ca si cum ajuns in varful piramidei personale ori macar pe drum, langa oameni si situatii la fel de durabile precum baloanele de sapun, in mijlocul unui dans prea fericit, navalnic, printre vise si dorinte ravnite si-mplinite, inconjurat de personaje care mai sus, care mai cu straie de sarbatoare… Iti zaresti prin multime parintii! Sarmani, incaruntiti, plapanzi, prea batrani, prea vechi si murdari, fara deprinderi elegante si gusturi alese.. si las, si temator ca-ti zboara visul, iti pleci si-ascunzi privirea si sufletul de radacinile de care-atarni…
Cum sa pleci privirea cand vorbesti de tara ta?!

By | 2016-10-17T21:21:53+00:00 13 Dec 2014 9:51 AM|Blog|0 Comments

Leave a Reply