Preaplinul din mine…

Iubita mea…nu m-am văzut niciodată mamă de fetiță. Mi l-am dorit pe Vlad dinainte să-l am ca pe-o piesă de puzzle a sufletului meu încă incomplet. Când am aflat că a venit, mi-au crescut aripi și infinite inimi în piept.
Azi, când îți caut gulerașe de dantelă, fustițe tutu, când cu greu mă hotărăsc între pantofiorii negri de lac sau cei roșii cu paiete, când plec și ochii tăi mari și buclele răzvrătite îmi spun mai mult decât poți încă tu împleti, când îți aud glasul mic strigându-mă de dincolo de ușă și nu mai vreau să plec, mă gandesc cum aș fi fost fără tine…mă doare până la epuizare dorul de tine și cât de săracă aș fi fost în lipsa ta…
Tu dormi, iubita mea…și semeni c-o căpșună coaptă, iară mama scrie de prea plinul din ea…

By | 2015-03-29T17:29:45+00:00 23 Nov 2014 1:37 PM|Blog|0 Comments

Leave a Reply