Sunt fată bună şi nu-ţi pun în braţe cărţi despre tehnici de supravieţuire lângă mine. Şi nici extemporal pe neanunţate, cum poate-ai mai primit şi-ai rămas marcat, nu-ţi dau. Dar nu mă iubi din buze, omule!
Conectează-ţi creierul şi mai că te-aş ruga să renunţi uneori la el în ce mă priveşte. Caută-mă cu inima şi-abia apoi rosteşte şi declară-mi mai ceva ca unei Juliete eşuate în secolul 21 la balconul ei tip lojă din prăfuitul Bucureşti…
Iubeşte-mă aşa cum respiri, omule! Îs mică, dar mereu am vrut mult. Chiar dacă, din greşeală, uneori, n-am cerut… poate şi d-aia te afli sub balconul meu…

(Continuarea, pe Catchy.ro)