Apă multă… puhoi… lume multă… puhoi… unii plâng, alţii se roagă şi mult mai mulţi se roagă şi plâng.
Se roagă şi plâng pentru case, pentru hrană, pentru ce-au avut, pentru ce-au pierdut, pentru ce-ar fi putut să aibă şi nu mai au, pentru un ajutor cerut.
Alţii firesc de implicaţi, mânaţi fie de respectul pentru meseria lor, fie de respectul pentru viaţa lor şi-a altora, îşi pun vieţile drept barcă şi mâinile şi le-ntind pentru a-i salva pe cei pierduţi prin apa devenită, paradoxal, blestem…
Leave a Reply