“Norocul meu c-a mai adus Dumnezeu nişte lemne pe lângă mine…”

salvatori  Apă multă… puhoi… lume multă… puhoi… unii plâng, alţii se roagă şi mult mai mulţi se roagă şi plâng.
  Se roagă şi plâng pentru case, pentru hrană, pentru ce-au avut, pentru ce-au pierdut, pentru ce-ar fi putut să aibă şi nu mai au, pentru un ajutor cerut.
  Alţii firesc de implicaţi, mânaţi fie de respectul pentru meseria lor, fie de respectul pentru viaţa lor şi-a altora, îşi pun vieţile drept barcă şi mâinile şi le-ntind pentru a-i salva pe cei pierduţi prin apa devenită, paradoxal, blestem…
By | 2016-10-17T21:21:53+00:00 31 Jul 2014 9:40 PM|Catchy|0 Comments

Leave a Reply