Sari, azi ai primit cea mai curata dovada de iubire din viata ta de pana acum…nici eu, nici tata…desi in fiecare zi am muta muntii din loc pentru voi, n-am putea sa-i egalam spontaneitatea. Esti surioara unui fratior prea cald, prea sincer, prea copil ce ti-a adus azi un martisor:  altul decat cel oficial. Ce-i drept un pic inghesuit si ingramadit in rucsacelul lui de gradi, printre hainute, mar si prajiturica….
S-a gandit la tine fara sa stii si si-a adunat toata dragostea lui mica intr-o rugaminte :” Te rog frumos sa-mi dai si mie unul pentru surioara mea..”…pesemne ca baietelul cu punguta pregatita pentru colegele lui l-a inteles si asa ti-a adus-o pe Clopotica. Mi-a zis ca s-a gandit ca o sa-ti placa si-o sa te bucuri…si ti-a placut de vreme ce te-ai repezit sa-l gusti si rontai cu dintisorii tai cei mici. Apoi m-a indrumat sa ti-l pun in papusa-traistuta, printre lucrurile tale grozave de “femeie” si-amintiri….sa-l gasesti mai tarziu….

  PS. Sunt momente ca astea cand nimic nu poate egala ce ma faceti voi sa simt…si fericita c-ati navalit peste sufletul meu. Apoi, mama va scrie ca sa stiti despre voi poate un pic mai mult decat am stiut eu…si cat de simpla si curata-i bucuria dintre voi…