Aseară a fost una dintre serile în care nu-mi mai amintesc pe ce parte m-am culcat! Habar n-am dacă are vreo treabă cu patologia, sincer nici nu prea îmi pasă și asta cred că-i destul de sănătos pentru mintea mea…dar am unele chestii pe care le exersez…un soi de “barometru” al oboselii. De exemplu să-mi aduc aminte pe ce parte mă culc…cert este că după ce mi-am luat ramas-bun pe ziua de ieri de la omul muncitor…am pornit cale lunga …vreo 3 metri spre dormitor..si d-aici se rupe firul…probabil ca pe drum am adormit…bine zic c-am nimerit patul. Asta intre noi fie vorba n-as avea cum sa-l ratez…de cand am puii am capatat un simt al pernei si-al patului…numai ele ma evita constant:) Judecand dupa amnezia existenta as putea spune ca nivelul calculat, e ceva mai ridicat decat in seara cand in loc de pasta de dinti am pus gel de curatare a fetei pe periuta… Stiu ca m-am trezit la 5:55..asta-i de bine…intrucat puii mei n-au treaba cu chestiile lumesti: ora de vara/ora de iarna…ce-i aia?!…pai cam asa zic si eu…s-au pus astia sa ne-ncurce si sa ne dea iluzia ca dormim mai mult, peste cap… S-apoi ca sa fie meniul complet ma uit dis de dimi in oglinda si-mi dau seama…bine ca-mi dau seama zic…ca-mi sta parul ca o matura! Asta-i aproape cel mai grav lucru personal ce mi se poate intampla…cu toate astea imi prind “matura” din dotare si-mi incep ziua cu gandul obsedant ca rezolv eu “matura” mai tarziu…dar n-am mai avut timp..caci am zis sa profit de cateva raze de soare si s-o scot pe zana mica de la noi de-acasa la plimbare…si vant…si taman bine ca mi-a mai ciufulit “matura”. Si cum ma plimbam eu agale si mandra cu buburuza adormita in brate ma-ntalnesc c-o vecina cel putin octogenara, care cand s-apropie iar eu dau s-o salut respectuos…zice aproape apoteotic: “Ma iertati, dumneavoastra erati?!… chiar ma intrebam cine-i fetita cu papusa in brate?!” O, Doamne, zic in gand…zambesc de fapt cum stiu eu mai bine…de la “matura” mi se trage?! 1,51m sa fie de vina?!…nooo siguuuur tineretea mea…va pup, cu drag.