3 LUNI DE FETITA!

   N-am crezut c-o sa te am si nici nu mai speram… Iar povestea incepe asa: in ziua in care mi s-a zis ca nu esti tu am cumparat o rochita pentru Karina, verisoara ta mai mica…am ales-o cu drag ca si cum ar fi fost pentru tine, am ajuns acasa si cu dor de nicaieri am mangaiat materialul moale si mi-am spus, asta e nu voi face si codite…magulindu-ma intr-un fel fals ca-s eu asa de puternica incat nu va fi nevoie sa-mi arat “sensibilitatile” si sa vorbesc despre sufletul meu in viata asta…si voi ramane permanent o “dura si pretentioasa mama”… de baieti. Au urmat cateva saptamani de planuri, cautari si intrebari, indoieli: aveam deja un mic mascul feroce pe care-l iubeam cat…cat nu exista unitate de masura…caci numai ceva pe lumea asta e fara masura…tot ce simt eu pentru voi…apoi o dupa-amiaza placuta in care l-am luat cu drag pe Vlad de la gradi impreuna cu tati cu promisiunea ferma ca azi isi va vedea FRATIORUL… Siiii bebelusul e….FETITA! asa ai aparut tu, zana mea mica din povesti!..iar eu era sa cad de pe masa de echografie si 2 zile am fost aproape muta. E aproape lipsit de sens sa-ti spun, probabil cand ai ajuns sa citesti randurile mamei tale deja simti cat te iubeste tata, cum au inceput sa-i sclipeasca ochii de bucurie, sa sune in continuu pe cine apuca si sa anunte neasteptata si fericita rasturnare de situatie! Iar Duti si-a luat in serios rolul de frate mai mare din secunda aia si de-atunci te-a tot asteptat si asteptat si intrebat…pana cand intr-un final a avut ocazia sa-ti spuna copilareste de sincer si cald cu manuta lui ferma de baiat zdravan dospit, pe inimioara mica: “SARIII, STII CAT AM ASTEPTAT EU SA IESI DE LA MAMI DIN BURTICA?! ABIA AM ASTEPTAT SA TE VAD..MI-E DRAG DE TINE…” Iar eu, zana mea mica din povesti, eram…da stiu nu-ti vine sa crezi acum ca ma cunosti…dar, da am fost muta. Pe mine minunile ma lasa fara grai, bucuria nu mi-o strig..o traiesc…iar cand primesc ce am nevoie desi nu indraznesc sa cer…nu pot fi altfel decat muta. Pentru ca aproape tot ce sunt, ce am si fac e cu destula truda, rabdare si-asteptari…dar e nimic fata de ce am primit fara sa cer, sa strig, s-astept…cineva acolo sus ne iubeste atat de mult…

By | 2015-01-08T19:54:47+00:00 25 Oct 2013 10:58 PM|Ganduri|0 Comments

Leave a Reply