Of Doamne…degeaba-s mare…desteapta si frumoasa…credeam pe vremuri :), ca nu-s deloc inteleapta: cel putin, nu atat cat un baietel de 4 ani preocupat sa creasca prea repede si sa atinga standardele fizice ale tatalui…ce nu stie micul om, e ca el detine ceva ce noi ori nu am avut…ori am pierdut. Si ce nu stie el..e ca privindu-l, ascultandu-l cu atentie..noi ar trebui sa ne facem mici…mici de tot…
IERI ORA 20:15
EL: Mami, esti o printesica! O printesa mica..
EU: Daaa, mami…o printesa obosita…
EL: Eeee…asa-s cateodata printesele!
AZI ORA 8:00 in drum spre grad… EL: o sa-mi fie drag de tine…ieri toata gradinita m-am gandit la tine 🙂
Of Doamne..complimente, intelegere, afectiune sincera si umor..toate la pachet..si fara ca el sa stie…certitudine si multa putere sa continui!
PS1: pe tatal lui trebuie sa-l inscriu la cursuri de atata deschidere si sinceritate…doritorii sa apeleze la Vlad! 🙂
PS2: sper sa gasesc calea de-al pastra asa…mi-as dori sa bucure inca o printesa peste vreo 20 de ani..:)
CU DRAG…
Foarte frumoase cuvinte care, in timp, vor deveni amintiri pretioase.
…in urma cu vreo 19 ani, in ajunul zilei de 8 Martie.
el: ‘mami, vezi covorul asta1 Da, il vad. pai, cate fire de ata are covorul asta, atatia sori sunt pe cer. Toti acei sori se unesc si formeaza unul singur. Inchipuieste-ti cata caldura poate da acel soare. Atat de tare te iubesc si eu pe tine, mami, pe cat de tare lumineaza acel soare.
minunat! copiii sunt atat de inventivi si de sinceri! Iar toate astea raman in sufletul mamelor vesnic.