Oamenii sunt de 2 feluri: unii care recunosc iar altii care..nu. Cu modestie vreau sa cred ca ma aflu in categoria celor care recunosc…ce n-am avut insa pana acum curajul sa recunosc este ca nu-mi place sfarsitul de an. Iubesc  Craciunul dar m-as putea bucura de el mai lin ..poate intr-o alta perioada a anului…pentru ca nu-mi plac, in general, finalurile: fie ele triste sau fericite.
Ma agaseaza viteza cu care intr-o perioada de 2 saptamani ne ingramadim sa facem atatea lucruri, sa oferim atata si sa simtim atata…incercam sa compensam?! Ce bine ar fi sa ne oferim ragazul de a face cate putin din toate astea in fiecare zi ramasa in urma…
Ma bucur ca azi, fata de acum 2 zile ma aflu de cealalta parte a baricadei…pentru ca tare mai iubesc inceputul…e optimist sa am in fata vreo 364 de zile sa fac tot ce n-am facut anul trecut si poate ceva in plus, sa daruiesc mai mult indiferent de ziua din calendar, sa-mi aduc aminte sa respir de vreo 3 ori inainte sa deschid gura…sa fiu mai cumpatata (intelepciune mi se pare prea mult sa cer acum de la mine; o las pentru urmatorii ani), sa schimb lista mea si-a lui, de “dorinte de implinit”  pentru atunci cand ne vom permite, in lista cu lucruri de facut impreuna de-a lungul anilor (suna mai incurajator decat prima varianta atat de conditionata).
Daca va regasati p-aici, luati cu drag din planurile mele…va doresc scurte ragazuri si mici bucurii.