Puține ar mai fi de spus după titlu! Hoteluri faine, oameni mișto (vorba lui fi’miu), o mare și-nc-o mare chiar minunată ( după spusele copilei).

Apoi câte-un encefal de adult îndoit rând pe rând, cameră după cameră (cred că ne cazează special așa) iar pe faleză către seară negocieri, mega negocieri, amenințări și sincere aprecieri. Evident că nu-i de ajuns! Niciodată nu ești mulțumit, după caz mulțumită! Nu-i corect! Lui i-ai luat mai mult! Deși taman numărase biata mamă boabele pe-un știulete…Pân diseară să-ți iei tăte țoalele și să pleci! Pruncul de 9 primăveri către ta’su, probabil ceva mai necompliant :).

Ce-i drept, după tăte astea, vorba mușteriului de mai devreme, eu și iulianu meu ne-am simțit oarecum în grafic. Trăiam vaga impresie spre fermă, că ori suntem cei mai nepricepuți ori creștem o Gina Balerina și-un Gigel Caramel cu evidente personalități marcante, tocmai pentru că suntem extrem de nepricepuți. Din experiență, zic acu: 3 zile jumate spre 4 e timp de pace. După, se produc constant, decompensări repetate 🙂

Gina Balerina, vrem să știi că în 5 zile te-ai pieptănat pe bune, de 3 ori, te-ai spălat pe dinți de vreo două și ai purtat o fustă trei zile la rând, deși biata mumă-ta a călcat și împachetat la bagaje tot cam atâtea zile. Mi te-ai adresat extrem de cuviincios și ca să ai parte totuși și de surprize când mai crești, păstrăm formula de adresare, la secret. N-ai uitat în schimb, niciodată să mă mângâi pe păr și să-mi spui stâlcit că mă ubeci foalte mult! Foalte mult, mami, din sufet! Petu că…am sufet, mami!

Știu, minune cu ochi! Că de el mă agăț eu, când simt că mă-ncurc!

Apoi Gigel Caramel e bun de revistă. Frumușel, spilcuit, frezat, ochelari de soare musai de adult, mers legănat de pe-o bucă, să-mi fie iertat, fesă pe alta! Vraja mării! Până la doleanțele lui. Relativ permanente. Dormea ce-i drept după amiază și conștiincios după ora 22.30. Inclusiv farmaciile reprezentau surse sigure de eventuale achiziții. În primele două zile și-a epuizat economiile adânc drămuite și păzite cu sfințenie de subsemnata.

Te-am trecut totuși pe caiet! Ai datorii maxime, fiule! 🙂 Când nu te dădeai șef, iar asta te ținea până nu ne mai zăreai cu coada ochiului bolborosind, în urma ta, te-ai gândit că vrei să muncești, să ai proprii bani, că-ți trebuie multe când ai să fii și tu mare. Te-au inspirat ce-i drept două Ferrari dintr-o curte unde-ți băgai zilnic nasul printre uluci, să mai exclami un pic de uimire! Un stand cu fructe când te-ntorci la tataiu’ ( bietul când o să afle), ori unul cu scoici. Că tot pierzi vremea pe la mare, te-ai gândit. Recunosc că urmărind pavelele de pe drum nu mi-am închipuit că l-ai putea întreba pe tata dacă el crede că ar fi cineva interesat de piatră de munte??!?

E totul limpede, da? Ne-am distrat maxim, e faină viața, iar cu copii e ultra-all-inclusive! 🙂

Abia aștept, Iulianule, să meargă mangustele independente și ele la mare. Probabil că atunci când nu voi tremura de grija lor, ne vom…cum era, cum era?! Un cântec pe vremea frumuseții mele și-a tinereții tale? Mă rog, ceva cu…pe nisipul fierbinte. Memoria mi-e selectivă. Îmi aduc eu aminte după tematica de specialitate.

PS. Pavelele sunt fix la locul lor.